Îmi place să spun că de casă trebuie să avem grijă ca de corp, căci relația este pe termen lung. Așa cum ne îngrijim să avem o alimentație cât mai bună și încercăm să facem mișcare cel puțin 30 de minute pe zi, la fel trebuie să ne luăm angajamentul și față de locuința noastră să fie curată și ordonată.
Organizarea biroului este strâns legată de productivitate. Mai ales când lucrăm de acasă (#WFH), dintr-un hub sau open space. Pe scurt, în spații în care constrângerile colectivității nu (prea) există și nici procedurile, ierarhiile și programul nu au aceeași formă ca atunci când ne facem treaba având colegi de birou.
Teoria raftului dezordinii îmi aparține și am formulat-o gândindu-mă de ce unii dintre noi ajungem să spunem că organizarea nu ține suficient. Din nenumăratele discuții de pe grup, de la workshop-uri și din interacțiunea directă cu clienți, mi-am dat seama că treaba aceasta are legătură cu soluțiile implementate, dar și cu disconfortul pe care ni-l creează la un anumit nivel ideea de perfecțiune cu care este asociat conceptul de organizare.
Când împarți spațiul cu cineva apar și discuții de genul: ”De ce ți-ai lăsat hainele împrăștiate?” sau ”Unde îmi sunt încălțările de sală?”. Fiecare a trăit în felul său până a început relația respectivă, așa că ajustările sunt necesare pentru o bună conviețuire.
Am aflat despre Project 333 de la prietena mea Dana, care de aproape 5 ani locuiește în Londra împreună cu soțul și cu cei 2 copii. Au schimbat 3 case deja și se pregătesc să se mute în a patra. De fiecare dată transferul lucrurilor dintr-o parte în alta a fost o corvoadă. Dar mutatul nu este o treabă simplă pentru nimeni, pentru că sunt de gestionat multe categorii de obiecte de volume diferite.
Ideea de curățenie este istovitoare pentru mulți dintre noi. Am crescut urmăriți de gândul că cel puțin trimestrial trebuie să facem o curățenie generală în casă, cu spălat de geamuri, covoare și mutat mobila din loc. ”Bonus” curățenia de Paște și de Crăciun!
Camerele copiilor se organizează la fel ca orice alt spațiu al căminului nostru: atribuind locuri precise pentru lucruri, cărți și jucării. Cei mici trebuie să învețe cât mai devreme că fiecare obiect are propria ”casă” și că atunci când nu îl mai folosim el trebuie depozitat.
Timpul nostru este și va rămâne cea mai importantă resursă, dar și cel mai de preț dar pe care îl putem face celorlalți. Nu banii, serviciile ori favorurile vor lăsa cea mai puternică amprentă în mințile și în sufletele celor din jur, ci timpul de calitate petrecut împreună.
You cannot copy content of this page