Teoria raftului dezordinii îmi aparține și am formulat-o gândindu-mă de ce unii dintre noi ajungem să spunem că organizarea nu ține suficient. Din nenumăratele discuții de pe grup, de la workshop-uri și din interacțiunea directă cu clienți, mi-am dat seama că treaba aceasta are legătură cu soluțiile implementate, dar și cu disconfortul pe care ni-l creează la un anumit nivel ideea de perfecțiune cu care este asociat conceptul de organizare.

Când împarți spațiul cu cineva apar și discuții de genul: ”De ce ți-ai lăsat hainele împrăștiate?” sau ”Unde îmi sunt încălțările de sală?”. Fiecare a trăit în felul său până a început relația respectivă, așa că ajustările sunt necesare pentru o bună conviețuire.

Am aflat despre Project 333 de la prietena mea Dana, care de aproape 5 ani locuiește în Londra împreună cu soțul și cu cei 2 copii. Au schimbat 3 case deja și se pregătesc să se mute în a patra. De fiecare dată transferul lucrurilor dintr-o parte în alta a fost o corvoadă. Dar mutatul nu este o treabă simplă pentru nimeni, pentru că sunt de gestionat multe categorii de obiecte de volume diferite.

Ideea de curățenie este istovitoare pentru mulți dintre noi. Am crescut urmăriți de gândul că cel puțin trimestrial trebuie să facem o curățenie generală în casă, cu spălat de geamuri, covoare și mutat mobila din loc. ”Bonus” curățenia de Paște și de Crăciun!

Camerele copiilor se organizează la fel ca orice alt spațiu al căminului nostru: atribuind locuri precise pentru lucruri, cărți și jucării. Cei mici trebuie să învețe cât mai devreme că fiecare obiect are propria ”casă” și că atunci când nu îl mai folosim el trebuie depozitat.  

Timpul nostru este și va rămâne cea mai importantă resursă, dar și cel mai de preț dar pe care îl putem face celorlalți. Nu banii, serviciile ori favorurile vor lăsa cea mai puternică amprentă în mințile și în sufletele celor din jur, ci timpul de calitate petrecut împreună.

Știți vorba cu teoria și cu practica, ei bine eu simt că oricât de multe lucruri învăț la cursurile de perfecționare ca specialist în organizare, examenul final tot acasă îl dau, în fața familiei mele. Copiii mi-au schimbat fundamenal modul în care mă raportez la spațiu și la obiecte.